Scurt istoric …

       

         Realitate şi mit, faima acestui Ordin militar şi religios a străbătut istoria oficială şi ocultă a Evului Mediu, ca un astru de prima mărime a creştinătăţii, purtător al unei lumini mai strălucitoare decât aurul alchimistilor.

        Cavalerii templieri, călugari şi ostaşi, discipoli spirituali ai Sfântului Bernard, abate de Clairvaux, eroi ai cruciadelor, întemeietori de cetăţi, constructori de catedrale, diplomaţi, bancheri, au marcat istoria crestină şi spiritualitatea omenirii până în zilele noastre.

        Deşi au fost torturaţi, condamnaţi, arşi pe rug, excomunicaţi, membrii Ordinului au avut forţa să se retraga în locuri mai puţin ostile şi, sub diferite forme şi denumiri să dăinuiască  secolelor şi duşmanilor lor, păstrând vie misiunea ce le-a fost încredinţată. Asemeni păsării phoenix, Ordinul a renăscut din propria-i cenuşă, ducând mai departe lupta pentru apărarea creştinătăţii.

        Istoria Ordinului începe puţin după Prima Cruciadă, lansată de Papa Urban al II-lea, în anul de graţie 1118. În acest an, nouă Cavaleri francezi, conduşi de Hugues de Payens, s-au instalat la confluenţa celor trei mari religii monoteiste: iudaica, creştină şi musulmană, exact pe locul unde a fost construit Templul Regelui Solomon. Misiunea lor era de a apăra pelerinii care străbăteau drumul de la Jaffa la Ierusalim. 

        Acesti 9 cavaleri au stat pe Pământul Sfânt timp de 9 ani, timp în care numarul lor a rămas constant. La reantoarcerea în Europa, Ordinul avea mai mult de 300 de cavaleri, precum şi o intreagă armată de luptători gata să-şi dea viaţa pentru scopul Ordinului – apărarea creştinismului. La 13 ianuarie 1128, un Conclav General al Bisericii Catolice s-a reunit la Troyes, pentru a recunoaşte Ordinul si a-i da o Constituţie.

 

   Desigur că sufletul acestui Conclav nu era altul decât însuşi Bernard de Clairvaux, şi lui i se datorează  Regulamentul Templier. Gratie privilegiilor obţinute cu această ocazie, Ordinul va cunoaşte o inflorire nemaiîntâlnită, în scurt timp posedând pe langă sediul din Ierusalim numeroase comanderii în Antiohia, Tripoli, Franţa, Scoţia, Anglia, Portugalia, Spania, Ungaria. Relicve ale unor comanderii Templiere se află şi în Romania în apropiere de Abrud.

​

http://www.osmth.ro/index31.htm

​

         Dacă doreşti să intri într-o organizaţie trebuie să accepţi condiţiile lor. În orice club din lume pentru a deveni membru al acestuia trebuie să respecţi nişte reguli, pe care dacă le accepţi intri; iar dacă nu, rămâi pe afară.

          Şi în cadru Ordinului nostru  lucrurile stau în acelaşi mod, adică avem condiţii impuse pentru a fi admis şi reguli de urmat, din momentul acceptării ca membru.

          Una din ele este că, dacă doreşti cu adevărat să devi templier , atunci trebuie să simţi ca un adevărat creştin, iar aici nu este vorba despre nationalitate sau apartenenţă politică , ci despre religie.

          Fondarea Marelui Priorat al României trebuie interpretată în contextul evoluţiei creştinismului în plan ecumenic, astfel încât credincioşilor creştini de diferite confesiuni să le fie oferite şi alte modele de participare la viaţa religioasă, fără a se apela însă la convertirea acestora sau ai convinge în vreun fel să renunţe la obligaţiile sociale sau la viaţa mondenă.

          Aceste reuniune a laicilor creştini se adresează celor care au vocaţie religioasă şi devoţiune pentru Sfânta Treime, scopul urmărit având în final o dublă semnificaţie, spirituală şi respectiv temporală.

          Într-un asemenea Ordin se intră pronunţând legăminte şi angajamente de respectare a unei reguli.

http://www.osmth.ro/raduta.htm