Spiritul uman e fascinat de mister. Misterul este abisul care stârnește neîncetat neliniștita noastră curiozitate prin insondabilele ei adâncuri.
Cel mai mare mister al infinitului este existența Celui pentru care nimic nu are mister.
Cuprinzând infinitul care este esențialmente de necuprins, el este însuși misterul infinit și etern nepătruns, adică, în aparență, absurdul prin excelență, în care credea Tertulian.
În mod necesar absurd, pentru că raţiunea nu-l poate atinge; în mod necesar credibil, pentru că știința și raţiunea, departe de a demonstra că el nu există, sunt fatal antrenate să dea de înţeles că el există și chiar să-l adore cu ochii închiși.
Pentru că acest absurd este sursa infinită a rațiunii, lumina izvorând veșnic din veșnice tenebre, știința, acest Babel al spiritului, își poate răsuci și înmulți spiralele ei mereu urcătoare; ea poate clătina pământul, nu va atinge cerul niciodată.